Îmi pare rău că după atât timp am reușit să plecN-ai ştiut să mă iubeşti, dar nu e trist, trist e faptul că a durat prea mult timp să-mi fac curajul să plec. Nu ne-a fost dat, oricât de mult mi-aş fi dorit să fie cea mai frumoasă poveste de dragoste, se pare că finalul fericit n-a fost scris pentru noi.N-o să uit niciodatată povestea noastră, povestea unor oameni care s-au iubit până nu s-au mai iubit, sau poate că doar eu te-am iubit, niciodată nu voi ştii ce ai simţit tu în aceşti foarte mulţi ani.Peste ceva timp, când voi fi bine, tu vei fi doar o amintire stranie, un om care a trecut dar care din păcate a rămas prea mult.Dacă o să te văd pe stradă nu o să te opresc, nu pentru că o să îmi fie teamă de tine, ci pentru că ştiu că nu îţi va face bine să mă vezi fericită departe de tine.Dragul meu, scriu această scrisoare cu lacrimi în ochi, amintindu-mi de tot ce a fost, de toată suferinţa fizică şi psihică care ţi-a hrănit ţie orgoliul bărbătesc. Ohh…fiecare moment în care aveam nevoie de tine, dar tu preferai să stai în baruri cu băieţii. Sufletul meu te striga să îi fii alături, şi de fiecare dată când nu îi răspundeai chemării se stingea puţin câte puţin. El nu realiza că striga după un om construit din indiferenţă.Dar, scumpul meu, am trecut peste toate, am iertat de fiecare dată, însă aseară ai umplut paharul când iar ai ridicat palma la mine că am stat peste program la job, şi n-ai găsit mâncare caldă. Oh, şi mi-ai adus flori ca să iert, nu ştiu cum de nu ai remarcat că florile tale nu mai au efect asupra mea. Am luptat singură pentru amândoi şi nişte flori nu pot să acopere asta.Acum, când plec, vreau să-ţi mulţumesc că n-ai ştiut să mă iubeşti. Datorită ţie mi-ai dat seama că merit mai mult, merit să fiu fericită şi mai ales, merit să fiu iubită.